„PATRUZECI DE ANI DE VACANŢE MUZICALE

LA PIATRA-NEAMŢ – File de istorie culturală”

Valentin ANDREI

ISTORIA… ISTORIEI VACANŢELOR MUZICALE LA PIATRA-NEAMŢ

Motivaţia unei incursiuni în memoria culturală

Deja cu patruzeci de ani de istorie în spate – şi ce istorie! – Festivalul Internaţional Vacanţe Muzicale la Piatra-Neamţ a devenit un brand. Unul care a depăşit de multişor timp graniţele ţării. Elocvent este faptul că în cercurile muzicale ale Vienei, s-a aflat ce se petrece aici, la un pas de Olimpul românesc, muntele Ceahlău! Am luat ca exemplu Viena, dar la fel se petrec lucrurile şi în cazul altor oraşe cu mare tradiţie muzicală – Praga sau Moscova. E, oare, puţin lucru?!

Pe lângă actul cultural propriu-zis care se petrece în cele două săptămâni (mai nou, şapte-opt zile sau chiar mai puţin) şi de beneficiul spiritual expediat către public, acest important Festival a transformat oraşul Piatra-Neamţ într-o veritabilă Capitală muzicală a ţării!

Având ca desfăşurare perioada verii, atunci când multă lume este în vacanţă, în concediu, Festivalul atrage ca un magnet oamenii iubitori ai sunetelor frumoase. Fie ei artişti, cum s-ar zice specialişti ai domeniului, fie ei amatori. Dar cu toţii turişti, oaspeţi pentru câteva zile ai urbei şi ai împrejurimilor. Ocazie ideală pentru managerii zonei – care lucrează în sistemul de stat, dar şi privat – de a promova imaginea turistică a judeţului.

Sunt doar o parte dintre oportunităţile – că aşa e modern acum, să folosim cuvinte şi expresii din domeniul lumii afacerilor! – oferite de festivalul în discuţie. Oportunităţi care se cer a fi exploatate.

Motivaţia apariţiei acestei lucrări a stat în apariţia, după ediţia din 2008, a unor zvonuri potrivit cărora asupra Festivalului plana pericolul dispariţiei sale. Cine lansase un asemenea zvon şi care erau interesele urmărite, e greu de spus. Cel puţin de către autor. Cert este că semnele dezastrului care părea să se abată aspra manifestării apăruseră încă din timpul desfăşurării ediţiei a XXXVII-a. Relevante sunt trăirile povestite în paginile lucrării de către unul dintre invitaţii de onoare din acel an (2008), Constantin Potîngă, unul dintre iniţiatorii Festivalului.

Ulterior, persoane de cultură din anturajul Vacanţelor au încercat să sară în ajutorul manifestării. La aceste eforturi de a convinge oamenii oraşului – dar, mai ales autorităţile – s-a alăturat şi autorul lucrării în discuţie. Având unele conexiuni cu presa locală – cu care colabora încă din 2006, scriind articole cu pregnant caracter cultural – a găsit înţelegere la cotidianul „Realitatea Media”, pagini în care, între aprilie şi noiembrie 2009, au apărut treizeci şi şapte de episoade care au reflectat fiecare an – începând cu 1972, fiecare an al Vacanţelor Muzicale. A fost depusă o muncă susţinută de documentare asupa fiecărei ediţii în parte. Au fost consultate colecţiile ziarelor locale – „Ceahlăul” (1972 – 2005), „Scînteia”, „România Literară”, „Realitatea nemţeană” (devenită ulterior „Realitatea Media”), „Monitorul de Neamţ”, ultimele două organe de presă apărute după 1990.

Ideea cărţii urmează serialului din „Realitatea”

Un merit deosebit în transmiterea informaţiilor  de o reală însemnătate culturală către cititorii urbei a avut-o redactorul – şef al cotidianului, Corneliu Calin, cunoscut (şi recunoscut) în lumea gazetăriei nemţene sub apelativul de Jack, consacrat încă de pe vremea activităţii sale la Radio Terra Piatra-Neamţ.

Plecând de la realitatea jurnalistică conform căreia un ziar trăieşte doar o singură zi, cea a apariţiei, autorul a mers mai departe cu gândul (şi cu îndrăzneala) şi, pe scheletul acestor articole de presă a imaginat un proiect mai amplu. Astfel a apărut ideea cărţii.

Au urmat zile şi săptămâni de alte noi căutări prin „memoria” culturală a oraşului. Au fost rugaţi să depene amintiri zeci de persoane din oraş, dar şi din ţară şi chiar din lume. Au răspuns promt oameni care au scris istoria Festivalului, fapt pentru care autorul declara la lansarea lucrării că le va fi veşnic recunoscător. Persoane care trăiesc în Piatra, Iaşi, Cluj, Bucureşti, Reşiţa, Timişoara, Praga, Londra ori São Paulo, au transmis trăiri şi gânduri legate de Vacanţe. „Săpăturile” au vizat şi alte zone ale Mapamondului, din Cehia, Austria sau Germania, până sub Acropole, au venit, direct sau indirect, noi şi noi informaţii care întregeau imaginea de ansamblu a unui petec de istorie culturală a oraşului. Au fost luate la răsfoit alte colecţii ale unor ziare sau reviste care puteau adăuga alte fapte demen de a fi evidenţiate – „ Acţiunea” , „Asachi”, „Informaţia Primăriei”, „Ateneu”, „Telegraful”, Melos”, „Cronica”, „Artes”. A fost consultată şi o mică parte a Bibliotecii „G.T. Kirileanu”, de unde au fost extrase date şi fapte ale miilor de participanţi la Festival.

Destine umane care s-au împletit cu istoria Vacanţelor Muzicale

Toată această plăcută trudă a fost pusă în slujba ideii de a reflecta cât mai obiectiv şi cât mai aproape de adevăr imaginea Vacanţelor. Ideea autorului, finalizată odată cu ieşirea de sub tipar a lucrării, a fost acee de a adăuga „radiografiei” fiecărei ediţii şi unul sau mai multe portrete ale personalităţilor, chiar starurilor – oameni sau formaţii artistice – care au adus faimă şi strălucire Festivalului. Alături de iniţiatorii manifestării – Ion Baciu, Mihail Cozmei, Achim Stoia, Constantin Potîngă şi Gheorghe Bunghez – se găsesc între copertele lucrării reflectările unor mari nume ale istoriei muzicale mondiale, ori specialişti ai genului (profesori, muzicologi, jurnalişti de profil muzical): Ştefan Ruha, Mihai Constantinescu, Viorel Cosma, Daniel Podlovschi, Aurel Stroe, Nelly Miricioiu, Dan Grigore, Sofia Cosma, Arta Florescu, Voces Contemporanae, George Pascu, Gabriel Amiraş, Wilhelm Georg Berger, Mariana Cioromila, Iosif Conta, Emanuel Elenescu, Pascal Bentoiu, Anatol Vieru, Sabin Păutza, Vasile Spătărelu, Ştefan Niculescu, Corneliu Calistru, Miriam Marbé, Roman Vlad, Alexandru Moroşanu, Nicolae Gîscă, Maria Slătinaru - Nistor, Luminiţa Constantinescu, Marin Constantin, Madrigal, Iosif Sava, Alexandru Frcaş, Studioul de muzică veche, Constantin Andrei, Quatour de Champagne, Cristian Misievici, Arkadi Sevidov, Aurel Marc, David Ohanesian, Elena Botez, Ludovic Spiess, Marina Krilovici, Alexandru Tomescu, Voicu Enăchescu, Preludiu, Mariana Nicolesco, Grigore Leşe, Gheorghe Zamfir, Ioan Holender, Corneliu Murgu, José Arean, Gheorghe Costin.

Nu au fost uitaţi oameni ai locului, specialişti ai domeniului muzical precum Theodor Macarie sau George Grigorică, precum şi organizatori destoinici ca profesorii Marcel Dragotescu, Constantin Horia Alupului - Rus, Constantin Zaharia, Constantin Tomşa, actorul Cornel Nicoară, ori profesoara şi pianista Mihaela Spiridon.

Aşa cum a fost remarcată şi lansarea către lumea bună a muzicii mondiale a unor nemţeni – Anda – Louise Bogza, Celia Caterina Costea, Vasilica Stoiciu – Frunză, Iulian Arcadi Trofin, Dan Pompiliu, Teodor Ciurdea, alias Theodore Coresi.

În partea a doua a lucrării, spre final, au fost culese şi redactate toate programele artistice ale fiecărei ediţii în parte, aşa cum au apărut ele în pliantele şi caietele program emise de organizatori, sau, atunci când acest tip de material documentar a lipsit, autorul a apelat la presa vremii. Sugestia, pe care autorul a pus-o în practică, a aparţinut celebrului şi neobositului muzicolog Viorel Cosma.

Periodizarea istoriei Vacanţelor

Lucrul la această lucrare (de debut !) a fost o ocazie potrivită pentru autor de a descoperi că istoria Festivalului se întinde pe patru mari etape.

Prima, cronologic vorbind, ar fi cea de început, a primelor ediţii  – a anilor şaptezeci ai secolului trecut – de aşezare a manifestării în nişte tipare care să atragă publicul din Piatra-Neamţ şi din împrejurimi în minunata lume a sunetelor.

A doua, cea de mijloc, a anilor optzeci, o perioadă de maturizare atât a organizatorilor, cât şi a spectatorilor participanţi la numeroasele recitaluri şi concerte.

Apoi, ar fi perioada primilor ani de după 1989. Atunci când totul era bulversat şi bulversant. Când multe întreprinderi, mari uzine şi fabrici au pierit. Şi, la fel, şi mari intreprinderi culturale. Atunci, când cineva trebuia să preia răspunderea festivalului.

Iar a patra etapă ar fi cea contemporană, cea în care Vacanţele au atins înaltele cote amintite. De aici a rezultat şi răsunetul internaţional de care au parte în zilele noastre.

Fiecare dintre perioadele amintite au fost grele. Oamenii care s-au ocupat de Festival în fiecare dintre etape au avut de trecut de bariere ce au ţinut de mentalitate, de judecată. De obstacole financiare sau logistice. De greutăţi pricinuite de vreme şi de vremuri. Însă, odată depăşite toate acestea, au venit şi satisfacţiile. Mai mici sau mai mari.

Pe toate, dacă veţi binevoi să aveţi răbdare şi interes să vi le reamintiţi sau, pentru cei mai tineri, să le aflaţi, vi le propunem spre lectură.

Curiculum Vitae

Absolvent al Facultăţii de Filosofie şi Jurnalism din cadrul Universităţii “Spiru Haret” Bucureşti, Valentin Andrei, autorul lucrării de faţă, a “furat” primele taine în jurnalismul profesionist urmând, în 1995, un curs de profil sub comanda publiciştilor Cristian Livescu şi Emil Nicolae, personlităţii ale presei nemţene pe care autorul îi recunoaşte ca fiind “primii «meşteri» într-ale ziaristicii”. Cursul avea să se finalizeze cu o  practică jurnalistică la cotidianul “Realitatea nemţeană” (1995).

Valentin Andrei se declară un iubitor al jurnalismului sportiv. Discipol al Cronicarului (cu majusculă!), Ioan Chirilă. Primul mare succes  de pe tărâmul jurnalismului îl consideră interviul  luat lui Cristian Ţopescu în august 1992, pe când făcea parte din prima echipă de reporteri – redactori al primului post de radio din judeţ, Radio Terra. A reuşit apoi, la prima ediţie a Premiilor “IOAN CHIRILĂ”, să fie unul dintre cei cinci nominalizaţi la Premiul de debut în jurnalismul sportiv.

Lucrând din 1998 la Centrul Creaţiei Populare al judeţului Neamţ (actualul Centru pentru Cultură şi Arte “Carmen Saeculare”) şi nefiind mulţumit de reflectarea activităţii instituţiei sale în presa nemţeană, a început o colaborare, ce s-a întins între anii 2006 şi 2010, cu “Realitatea Media”, acolo unde a avut numeroase materiale prin care a încercat oglindirea cât mai fidelă a ceea ce se întâmpla (pe plan cultural) la locul său de muncă. Anterior a avut apariţii sporadice în “Ceahlăul” (2005), iar ulterior a colaborat cu revistele de profil cultural “Asachi” şi Antiteze”, precum şi cu hebdomadarul “Mesagerul”,  articolele sale fiind cu predilecţie din domeniul artelor.

Activitatea sa profesională din cadrul Centrului i-a prilejuit să descopere farmecul participării, ca organizator, la manifestări culturale de prestigiu. Din prea plinul sufletesc strâns a venit şi dorinţa împărtăşirii trăirilor lumii întregi. Se mândreşte că a apucat să cunoască Oameni precum Ştefan Ruha, Ludovic Spiess, Ioan Holender, Gheorghe Zamfir, Marina Krilovici, Dumitru Fărcaş, Grigore Leşe, José Arean, dar că a şi lucrat cu Profesionişti precum Constantin Horia Alupului – Rus, Constantin Zaharia, Cornel Nicoară, Mihaela Spiridon şi Constantin Cucu. De asemenea, se declară încântat că poate oricând găsi sprijin în demersurile sale la oameni de cultură precum Gheorghe Bunghez, Cristian Livescu, Constantin Tomşa, Adrian Alui Gheorgh, Gheorghe Dumitroia, Stelian Grigore, Constantin Bostan ori Gheorghe Dumitroaia.

Lucrarea “PATRUZECI DE ANI DE VACANŢE MUZICALE LA PIATRA-NEAMŢ – File de istorie culturală” este pentru Valentin Andrei cartea sa de debut, ea urmând unei broşuri (de treizeci de pagini în format A5) – “Sărbătorile de iarnă ale românilor de altădată – Povestea obiceirulor şi datinilor moştenite din moşi - strămoşi” – editată, alături de colegii săi, regretatul Valentin Popa şi de Cecilia Andrei, în decembrie 2008 la Centrul pentru Cultură şi Artă “Carmen Saeculare” Neamţ.

Păreri avizate despre carte

La evenimentul lansării (18 iulie 2011, Sala de festivităţi a Muzeului de Arheologie şi Istorie din Piatra-Neamţ), despre lucrarea scoasă la Editura Capriccio (lucrarea de faţă fiind prima editată de cea mai nouă instituţie a cărţii!) au vorbit profesorul Constantin Horia Alupului - Rus, directorul editurii, criticul literar Cristian Livescu şi oamenii de cultură Gheorghe Bunghez şi Constantin Tomşa.

“Această carte este dedicată miilor de oameni care au muncit timp de patruzeci de ani pentru Vacanţele Muzicale. Niciodată munca nu a fost făcută de unul sau doi sau trei oameni aflaţi la locul potrivit, în timpul potrivit şi cu o mentalitate potrivită. Întotdeauna, în spatele lor, au existat echipe mari, de sute de oameni, au fost tradiţii. La fel, alte mii de oameni, iubitori ai muzicii, publicul meloman, care a sta şi el la baza celor patruzeci de ani de Festival. Tuturor acestora le este dedicată această carte.”

Constantin Horia Alupului – Rus (directorul Editurii Capriccio, Piatra-Neamţ)

„Mă simt, şi ca mine cred că sunt mai mulţi în acest oraş, unul dintre privilegiaţii sorţii, pentru că am fost unul dintre martorii – o parte a anilor activ, o parte asistent – a tot ceea ce a însemnat istoria de patruzeci de ani a Vacanţelor Muzicale. Cum era şi firesc, la o cifră rotundă, iată că s-a găsit cineva care să continue pe un palier superior un lucru început de înaintaşii săi.  Ea vine după o alta, cea editată acum zece ani  de Horia Alupului – Rus, la treizeci de ani ai Festivalului. Nu întâmplător lucrarea este subintitulată «File de istorie culturală». În paginile ei veţi găsi tot felul de amănunte, de la programele artistice, de la studenţii participanţi, cei care, ulterior, au participat la Vacanţe ca artişti profesionişti, nume foarte, foarte multe şi foarte importante. Aici se regăsesc nume ale oamenilor care au muncit de la început pentru ca manifestarea să capete un prestigiu în oraş, apoi în ţară şi în lume. La fel, se regăsesc şi nume de muzicieni de mare valoare ai ţării. S-ar putea ca după citirea cărţii să apară şi tot felul de nemulţumiri. Şi e normal. Chiar l-am avertizat pe autor, spunându-i că «ai reuşit să o termini, să o vezi publicată, dar trebuie să te înarmeze că vor începe să curgă reproşurile de tot felul». Numai cine n-a făcut o carte ar putea să zice «ce mare lucru». Dar nu-i aşa. Este o carte pe care o recomand cu toată căldura pentru că în aceste pagini se află câte o părticică din viaţa noastră, a multora din oraş.”

prof. Constantin Tomşa

„Această carte trezeşte, înainte de toate, o meditaţie activă asupra a ceea ce s-a întâmplat până acum în decursul celor patruzeci de ani ale Vacanţelor Muzicale şi, în acelaşi timp, ispiteşte cititorul la a se gândi la viitorul lor. Cartea, în totalitatea ei, este una robustă, bine documentată, Valentin Andrei fiind un publicist care se anunţă unul de cursul lungă, pentru că are suflu – însăşi cartea dovedeşte că are suflu – în acelaşi timp, ceea ce este mai rar în zilele noastre, are puterea de a se apleca documentelor şi materialelor vremii, şi ceea ce nu este deloc puţin lucru, se dăruie cu plăcere mărturisirilor prezentului către trecut. Astfel, cartea se rotunjeşte, are şi puţină nostalgie, are şi lirism, totul subsumat ideii de a oferi o oglindă a ceea ce s-a întâmplat cu acest adevărat fenomen, Vacanţele Muzicale de la Piatra-Neamţ. Este creată de către autor şi o anumită mitologie – şi este normal acest lucru – prin introducerea în discuţie a ideii de origine a Vacanţelor şi iată-ne acasă la Maestra acuarelei româneşti, Iulia Hălăucescu, acolo unde se petreceau întâlniri într-un mod mai puţin ştiut la ora aceea, loc de reunire al domnilor Potîngă şi Bunghez, oamenii care răspundeau de destinele culturii nemţene de atunci, cu mari maeştri ai artei muzicale. (…) Cartea oferă posibilitatea de a identifica o periodizare a Festivalului. (…) Cred că, la finalul cărţii, se impunea şi un indice de nume, pentru că apar foarte multe nume, poate mii de nume. Un debut literar cu o asemenea carte nu este puţin lucru.”

Cristian Livescu, critic literar

„Autorului îi  transmit felicitările mele pentru carte, pentru conţinut, pentru idee,  pentru acribia cu care a cutreierat bibliotecile şi colecţiile ziarelor, pentru materialele adunate din care s-a zămislit această carte. Aş începe cu o observaţie foarte importantă: înspre finalul ei, lucrarea cuprinde în o sută zece pagini, întregul repertoriu în  patruzeci de ani de Vacanţe. E un material bibliografic de neînlocuit pentru viitorii cercetători din domeniu, pentru oricine vrea să ştie ce-au fost cu adevărat Vacanţele. Cu atât mai lăudabil este efortul autorului cu cât, pentru anumiţi ani, nu s-au păstrat programele. Şi atunci a fost nevoie de a se lua colecţiile ziarelor pentru a afla, ziar cu ziar, ce s-a scris, astfel reconstituindu-se cel puţin patru ediţii. Toate interviurile, dialogurile, discuţiile cu personalităţile prezenta la Vacanţe sunt documente  autentice de viaţă, de creaţie, de muncă, de păreri ale magiştrilor către învăţăceii lor, de tot ce a însemnat acest Festival. O carte care să cuprindă atâtea date de la atâţia autori cu care autorul a stat de vorbă poate fi numită o carte muzicală de învăţătură românească. Lucrarea argumentează că prin cultură, prin muzică, se poate deschide un pod al relaţiilor pentru multă vreme de acum încolo între Piatra-Neamţ şi lume. Pentru viitor, fapt care mi se pare foarte important, cartea deschide o cale. Una a oamenilor de meserie, a muzicologilor, a oamenilor interesaţi să aprofundeze capitolele acestei cărţi pentru studii pe profil – muzical, pedagogic, cultural. Lucrul acesta nu este de neluat în seamă. Astfel, dintru început cartea va deveni bibliografie obligatorie pentru cei care se mai ocupă de cultura românească. În plus, un alt aspect de mare importanţă pentru întreaga lucrare sunt fotografiile, color sau alb negru, veritabile documente în timp. Dacă e să mai remarc pe cineva pe lângă autor, acela ar fi George Diaconu, cel care a conceput şi realizat coperta. Una frumoasă, elegantă. Lucrarea arată ca o carte de artă. Pentru asta trebuie felicitaţi şi editorul şi cei care au depus efort pentru a ieşi aşa cum a ieşit.”

prof. Gheorghe Bunghez, unul dintre iniţiatorii Vacanţelor Muzicale

Notă: cartea se gaseste la vanzare in librăriile  Bibliopolis si la libraria lui Viorel Nicolau la pretul de 20 de lei per exemplar.

Centrul pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare” Neamţ organizează, pe 23 decembrie, începând cu ora 10.00, cea de-a 43-a ediţie a Festivalului de datini şi obiceiuri „Steaua sus răsare”.

Manifestare devenită tradiţională, Festivalul de datini şi obicieuri „Steaua sus răsare” evocă obiceiuri străvechi legate de perioada sărbătorilor de Crăciun şi Anul Nou. Festivalul nemţean reuneşte, de peste patru decenii, cele mai importante formaţii din zone cu tradiţie folclorică îndelungată. În acest an, la Piatra Neamţ, vor veni 16 formaţii din judeţele Neamţ, Iaşi, Suceava, Botoşani şi Argeş care aduc repertoriul tradiţional specific acestei perioade de reînnoire a timpului:  „Căiuţii” din Tudora–Botoşani, „Sumanarii” de la Trifeşti-Neamţ, „Cerbul şi ursul” din Cepleniţa–Iaşi, „Urşii giroveni” din Girov-Neamţ, „Datina” de la Breaza–Suceava, „Alaiul de datini şi obiceiuri” din Taşca–Neamţ, Ansamblul de dansuri şi obiceiuri tradiţionale din Tazlău–Neamţ, „Alaiul de datini şi obiceiuri” din Răuceşti–Neamţ, Alaiul de datini şi obiceiuri „Mioriţa” din Piatra Şoimului-Neamţ, „Izvoarele Borcutului” din Borca-Neamţ, „Arnăuţii” din Văratec-Neamţ,  Ansamblul folcloric „Bratia” din Vlădeşti-Argeş, Ansamblul de datini şi obiceiuri din Ştefan cel Mare-Neamţ, „Muguraşii Mărginenilor” din Mărgineni-Neamţ, Grupul de datini şi obiceiuri din Târgu-Frumos-Iaşi şi Ansamblul folcloric „Floricică de la munte” al Centrului pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare” Neamţ.  

Ediţia 43 a Festivalului va cuprinde tradiţionala paradă a formaţiilor, care va începe de la ora 10.00 şi se va desfăşura pe traseul Teatrul Tineretului – Casa de Cultură – Muzeul de Istorie – Bulevardul Mihai Eminescu - Hotelul Ceahlău – Piaţa Ştefan cel Mare. După parada datinilor şi obiceiurilor, formaţiile vor susţine un spectacol în Piaţa Ştefan cel Mare.

Vezi  aici :

• spectacolul din 2009
• spectacolul din 2010

Centrul pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare” vă invită joi, 1 decembrie, de la ora 17.00, în Sala de festivităţi a Consiliului Judeţean Neamţ, la un Concert extraordinar  de Ziua Românilor.

Solişti vor fi profesori şi studenţi ai Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” Cluj-Napoca - Filiala Neamţ: prof. univ. dr. Grigore Pop, conf. univ. dr. Radu Oţel, lect. univ. dr. Titus Flueraş, asist. univ. drd. Alexandru Veleşcu şi studenţii Maria Dascălu (anul IV), Lenora Ion (anul IV), Tudor Demeter (anul IV), Andra Lungu (anul III), Tamara Boghiu (anul I).

În program: „Balada” lui Ciprian Porumbescu şi lied-uri pe versuri de Mihai Eminescu, lucrări semnate de compozitorii Cristian Misievici, Gheorghe Dima, Constantin Dumitrescu, Tiberiu Brediceanu, Nicolae Bretan, Constantin Rîpă.

Manifestarea este organizată de Centrul pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare” Neamţ, Consiliul Judeţean Neamţ şi Academia de Muzică „Gheorghe Dima” Cluj-Napoca - Filiala Neamţ.

Intrarea spectatorilor este liberă.

Centrul pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare” vă invită duminică, 27 noiembrie, de la ora 14.00, la Galeria Şcolii Populare de Arte din Piaţa Mihail Kogălniceanu, bl. H4, parter, la vernisajul unei expoziţii aniversare semnată Arcadie Răileanu. Expoziţia reuneşte lucrări de factură diversă – uleiuri, acuarelă, grafică.

Arcadie Răileanu pictează de peste un deceniu la Piatra-Neamţ. S-a născut în Republica Moldova, la Petreni, în 1950. Primele contacte cu arta plastică le-a avut în copilărie, la Şcoala de arte plastice „A.V. Sciusev” din Chişinău. A studiat aici desenul, pictura, compoziţia, istoria artelor, sculptura. În 1968, intră la Facultatea de Arhitectură a Institutului Politehnic din Chişinău. Stagiul militar efectuat la Sankt Petersburg, între 1973 şi 1975, îi oferă posibilitatea să studieze arta modernă la Muzeul Ermitaj. În 1978,  primeşte funcţia de arhitect principal al raionului Floreşti din Republica Moldova. Trei ani mai târziu, se stabileşte în oraşul Donduşeni şi este numit director al Şcolii de arte plastice pentru copii din localitate.

În 1987, devine membru al Uniunii Artiştilor Plastici din Republica Moldova, iar doi ani mai târziu, vine în România şi se stabileşte la Piatra-Neamţ. Devine membru al UAP din România, în 2004. Are aici o intensă activitate expoziţională, iar din 2006, începe să coordoneze clasa de pictură  din cadrul Şcolii Populare de Arte a Centrului pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare” Neamţ. Printre expoziţiile personale, le amintim pe cele de la Galeriile de artă UAP Râmnicu-Vâlcea, Bălţi (Republica Moldova) şi Piatra-Neamţ, Galeriile de Artă „Vollard”, Craiova, Muzeul „Arta Lemnului” din Câmpulung Moldovenesc, Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova şi Biblioteca „Onisifor Ghibu” din Chişinău, Muzeul Literaturii Romane Iaşi, Galeriile „N. Tonitza” din Bârlad, Teatrul Tineretului Piatra-Neamţ, Şcoala Populară de Arte „Tudor Jarda” din Cluj-Napoca sau Galeria Şcolii Populare de Arte din Piatra-Neamţ. De-a lungul carierei, a participat şi la numeroase expoziţii de grup, la Tighina, Chişinău, Moscova, Călimăneşti, Râmnicu-Vâlcea, Timişoara, Piatra-Neamţ. În 1999, a obţinut premiul I, secţia pictură, la Bienala Naţională „Lascăr Vorel” Piatra-Neamţ.

Din 2006, de când coordonează clasa de arte plastice a Şcolii Populare de Arte din cadrul Centrului pentru Cultură, Arcadie Răileanu a format cu succes tineri artişti care, după ce şi-au făcut ucenicia lângă profesorul lor, au reuşit să urmeze studii în domeniu sau să-şi creeze ei înşişi un nume în arta plastică românească.

sursa: comunicat de presa