► Destinaţia: Mănăstirea ortodoxă de maici de la Agapia

â–º Hram: Sf. Arh. Mihai ÅŸi Gavril

► Localizare: sat Agapia-mănăstire, comuna Agapia, judeţul Neamt, cod 617010

â–º Contact: 0233.244 736, 0233.244 618

► Căi de acces: Plecând din Piatra Neamţ - pe DN15C - Dobreni - Bodeşti - Oşlobeni - Crăcăoani - Bălţăteşti - Săcăluşeşti - la stg. Agapia

â–º Lista monumentelor istorice 2004: nr. 294, cod Nt-II-a-A-10627

â–º Datare: sec XVII- XIX

► Obiective turistice vecine: muzeul mănăstirii, mănăstirea  Agapia Veche (Agapia din Deal), casa memoriala Alexandru Vlahuţă de la Agapia, mănăstirea Varatic, Biserica "Schimbarea la Faţă" - 1844 - Văratic, mormântul Veronicăi Micle de la Varatic, Căminul de bătrâne "Cuvioasa Nazaria" - Varatic, Codrii de Aramă, Codrii de Argint

► Galerie foto: 15.06.2008

► Cazare: alege un hotel, o pensiuni din preajma mănăstirii

► Facilităţi: semnal telefonie mobila, parcare spaţioasă, magazin bisericesc, posibilitatea de cazare, lucrări de artizanat realizate de măicuţe, calitatea drumului - foarte buna P. Neamţ - Tg. Neamţ (covor asfaltic 2009)

► Scurtă descriere a mănăstirii Agapia: "Mănăstirea Agapia este formată din mănăstirea propriu-zisă şi satul ce o înconjoară - este una din cele mai mari aşezări monahale din România. Îniţial locuită de călugări, Agapia este populată din 1803 de maici, al căror număr se apropie azi de 400.

Cel ma vechi aşezământ monahală de pe aceste locuri a fost un schit, situat la 2 km depărtare de actuala mănăstire, în munte. Potrivit tradiţiei el a fost întemeiat în veacul al XIV-lea de Agapie, un călugăr de la Mănăstirea Neamţ, retras în sihăstrie aici, împreună cu câţiva ucenici. Cele mai vechi documente care menţioneză acest schit, cunoscut sub numele de Agapia din Deal sau Agapia Veche, datează din secolul al XV-lea.

Schitul de la Agapia din Deal a devenit neîncăpător pentru obştea monahală în continuă creştere, ceea ce a determinat, la începutul sec. al XVII-lea strămutarea majorităţii căluărilor împreună cu gospodăria şi anexele, în vale, pe locul actualei mănăstiri.  Biserica noului aşezământ, numit Agapia din Vale, cu hramul Sfinţilor Arhangheli Mihai şi Gavril, a fost construită între 1642-1644, de hatmanul Gavril Coci, fratele lui Vasile Lupu, domnul Moldovei, şi de soţia sa Liliana Cneahina, şi sfinţită în anul 1647. Ctitorii au înzestrat mănăstirea nou zidită cu iconostas, diferite obiecte necesare cultului şi moşii.

Incendiată şi grav avariată în timpul Eteriei (1821), Agapia din Vale a fost reparată în 1823, prin grija stareţei Elisabeta, sora Mitropolitului, Veniamin Costachi. Importante lucrări de construcţie, care au modificat aspectul bisericii lui Gavril Coci, au fost întreprinse între 1858-1862, în vremea stareţei Tavefta Ursache; cu aceeişi ocazie, biserica şi iconostasul au fost pictate de Nicolae Grigorescu.   

Noi reparaţii au fost necesare după incendiul din 1903. Biserica a fost restaurată în deceniul al şaptelea al secolului al XX-lea, iar între anii 1996-2004, s-au efectuat ample lucrări de consolidare ale bisericii - catedrale şi chiliilor precum şi lucrări de restaurare a picturii.

Arhitectura bisericii prezenta iniţial un plan triconic, compartimentat în altar, naos, pronaos şi un exonartex îngust. Cu ocazia reparaţiilor din secolul al XIX-lea, s-a înlăturat peretele dintre naos şi pronaos, marcat acum de o arcadă, precum şi cel dintre pronaos şi exonartex, înlocuit de trei arcade sprijinite pe coloane, adăugandu-se în vest o încăpere spaţioasă, supraetajată de o veşmântărie care a preluat rolul exonartexului. Tot acum s-a adăugat proscomidiarul şi s-a înălţat diaconiconul la nivelul întregii bisericii. Deasupra naosului se înalţă turla zveltă, aşezată pe o boltă moldovenească (sistem de arce piezişe, sprijinite pe pandativi). Decorul arhitectural actual, în stil neoclasic, este format din arcade semicirculare false, sprijinite pe pilaştri canelaţi simulaţi în tencuială, realizat cu ocazia reparaţiilor de la mijlocul  secolului al XIX-lea.

Pictura, executată de Nicolae Grigorescu în ulei, în periaoda 1859-1861, reprezintă o culme a artei religioase româneşti din veacul al XIX-lea. Programul ansamblului este concentrat, fiind compus din câteva teme esenţiale pentru iconaografia unei biserici ortodoxe: Isus Pantocrator cu apostolii, prooroci şi evenghelişti în turlă; Maica Domnului cu Pruncul, Dumnezeu Tatăl, îngeri şi sfinţi ierarhi în altar; Naştere şi Învierea Domnului în naos, deasupra absidelor laterale, glorificări ale lui Isus şi Maicii Domnului cu Puncul în semicalotele absidelor laterale, Binecuvântarea pruncilor, Rugăciunea din grădina Ghetsimani, Drumul crucii şi Punerea în mormânt, Intrarea în Ierusalim în naos şi pronaos ; Sfânta Treime, Dumnezeu creând cerul şi pământul, Dumnezeu despărţind lumina de întuneric în calotele pronaosului; sfinţii militari, mucenici şi muceniţe, sfinţii cuvioşi şi cuvioase, în registrul inferior din naos şi pronaos. Nicolae Grigorescu şi-a depăşit contemporanii, ancoraţi în academism, realizând la Agapia portrete şi peisaje pline de viaţă, armonie şi sănătate. Artistul şi-a căutat uneori modelele în pictura Renaşterii şi barocului, inspirându-se din operele lui Rafael, Tizian sau Rembrand. Icoana Cina cea de Taină are ca model celebra compoziţie a lui Leonardo da Vinci. Icoana Sfântului prooroc Daniil, din nord, este autoportretul tânărului Grigorescu. Aici poate fi admirată una dintre cele mai vechi icoane din ţară, înfăţisând pe Maica Domnului cu Pruncul, operă artistică de autentică tradiţie bizantină."

 Sursa pentru descriere obiectiv: broşură vândută de mănăstire, editată de arh. Adrian Marinel, DTP- Gheorghe Koosch

 

- destinatie: biserica "Adormirii Maicii Domnului"

- religie: ortodoxa

- adresa: str. Gheorghe Doja, nr. 7 - pe partea stanga cum se vine de la Bacau catre Piatra Neamt, aproape de intrarea in oras

- contact: telefon: +40.233.227495, +40.233.229150, fax: +40.233.227495, e-mail: Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza

- datare: construita din lemn in jurul anului 1776

- nota: multumesc preotului paroh Diacu T. Stefan pentru ospitalitate

- galerie foto: 15.08.2008

- scurt istoric: Ascunsa sub un damb pe partea dreapta a soselei Piatra Neamt-Bacau, biserica nu poate fi vazuta pana nu se coboara in vale. Martora a peste doua veacuri de istorie, Sfanta Biserica este construita din barne, in stil specific moldovenesc, cu planul in forma de cruce si turla rotunda fiind acoperita cu dranita. Din inscriptia de deasupra usii originale de intrare in biserica reiese ca aceasta biserica a fost facuta prin silinta si cheltuiala lui Ioil, egumen de Bisericani in 1776.

Catapeteasma originala, sculptata in lemn de tei si stejar, din secolul al xVIII-lea se pastreaza la muzeul manastirii Varatec. Marturie a vechimii bisericii stau doua icoane imparatesti din acelasi secol, care pot fi admirate in sfantul locas. Parohia Vanatori s-a infiintat in 1937, fiind pastorita de-a lungul timpului de preoti Cezar Andronic, Neculai Capsa, Diomid Pali, Constantin Munteanu, Ioan Bucur, Neculai Grimalschi, Ioan Gherasim si, incepand cu anul 2001, de preotul Stefan Diacu.

In anul 2000 s-a construit troita de la intrarea in curtea bisericii iar ulterior locasul s-a impodobit cu mobilier sculptat (strane si iconostase), s-au ridicat doua troite in parohie si doua in curtea bisericii. In prezent avem santier pentru construirea unei locuinte sociale (casa parohiala) si pentru renovarea si pictarea casei de praznuire. In toate realizarile parohiei noastre ne bucuram de srijinul credinciosilor si al membrilor consiliului si comitetului parohial.

- sursa: brosura realizata sub indrumarea preotului paroh Diacu Stefan cu ocazia aniversarii a 230 de ani de la datarea bisericii

 - Destinatie: Manastirea Braditel

- Religie: ortodox de rit vechi

- Manastire: maici

- Adresa: sat Bodesti, comuna Bodesti, judetul Neamt, cod 617070 

- Hram: Acoperamantul Maicii Domnului

- Acces: Piatra Neamt-Garcina-Dobreni-Bodesti

- Galerie foto: 12 octombrie 2008

- Scurt istoric: " Numele sau deriva de la omonimul culmii pe care este amplasata la o altituine de 578 m, culme ce separa cele doua depresiuni subcarpatice: a Ozanei la nord si a Cracaului la sud. Asezata intr-o minunata poiana, inconjurata de padure de fag, prezinta mai degraba asemanarea unei cetati ce a cautat loc de aparare si refugiu.

Posibilitatile cele mai bune de acces la maanstire le ofera drumul ce se desprinde din centrul comunei Bodesti, traverseaza raul Cracau si se angajeaza intr-un urcus lent pe versantul stang al vaii pana in cumpana. De aici el se orienteaza spre NV pana la manastire. Drumul masoara o lungime de 10 km; este pietruit si poate fi folosit de automobilisti.

Un alt drum se desprinde din partea centrala a satului Oslobeni, acesta fiind ma scurt (5.5 km), dar nu poate fi folosit decat pentru carute si ca drum de picior. Exista si posibilitatea de acces dinspre partea nordica, din localitatile legate de orasul Targul Neamt, de comunele: Ghindaoani, Grumazesti si satul Tolici. Toate aceste drumuri nu pot fi folosite decat pentru carute si ca drum de picior.

Manastirea Braditel a fost intemeiata in anul 1927, cand in urma introducerii calendarului gregorian in uzul bisericesc in anul 1924 de catre Patriarhia Romana, multi preoti, calugari si calugarite au fost nevoite sa-si paraseasca manastirea de metanie si sa se retraga in pustie. Fiind unul din lacasurile de cult cu un trecut foarte zbuciumat, el pastreaza invataturile Sfintei Scripturi si Sfanta Traditie intemeiata pe propovaduirea Sfintillor Apostoli si a sfintilor parinti de la cele 7 Sinoade Ecumenice.

Istoria manastirii Braditel Neamt a mers paralel cu cea a Bisericii Ortodoxe Romane de Rasarit. Periodizarea ei se poate face din doua puncte de vedere, dupa felul lucrarii:

1. cea a zidirii Bisericii vazute in care s-au conturat trei perioade: 1927-1947, 1948-1988, 1989-astazi

si

2. cea a zidirii Bisericii nevazute in care se urmareste latura duhovniceasca a vietii: 1927-1968 - viata de sine, 1969-astazi - viata de obste.

 Perioada 1927-1947

Detinem de la Schimonahia Silvestra Papara cateva date despre inceputul formarii acestui sfant lacas.

Aristide Caradja, mare proprietar de pamanturi in tinutul Neamtului, a vandur una din mosii inginerului de cadastru Ivancianu din Bucuresti. Acesta a infiintat doua asociatii de terenuri: Asociatia C. Bratianu si Asociatia Aslau. Inginerul Ivancianu a publicat punerea in vanzare a terenului impadurit si a poienii pe care se afla astazi manastirea. Poiana Braditel a fost cumparata de fratii Chelaru din Cracaoani, iar de la ei au cumparat terenul monahii Teodora Falcineanu si Partenie Cojocaru din schitul Procrov din Neamt. Ulterior, s-au mai salasluit aicii monahul Isidor Pantelimon din Dragusenii Suceava, ca si monahiile Eliseea Falcineanu din Manastirea Agapia veche Neamt si Epistimia Bors din Manastirea Razboieni Neamt cu sapte ucenice ale ei, toti plecati din manastiri din cauza schimbarii calendarului. In anul 1927, s-a inceput constructia unei bisericute din "cheutori" (barne de lemn bine imbinate), captusita cu scanduri prin interior si pictata, unde este acum Sfanta Cruce  in curtea Manastirii. Bisericuta s-a terminat de construit in anul 1930, si dupa numai 6 ani a fost daramata de impotrivitorii dreptei credinte, iar autoritatile au facut presiuni asupra calugarilor. Monahii Partneie Cojocaru si Epistimia Bors, pe numele carora erau intocmite actele de proprietate, au fost chemati la Brasov pentru cercetare, iar monahii Teodor si Eliseea Falcineanu se retrag in locul natal.

Intre anii 1936-1941, cei ramasi au avut mult de suferit din cauza autoritatilro, mai ale monahul Partenie, care luase misiunea de padurar ca sa poata ramane aici, si monahiile Epistimia Bors si Silvestra Papara. Erau mereu amenintati si batjocoriti, asupritorii lor defaimand viata monahala, ducandu-i din post in post, chemandu-i foarte des la Curtea Martiala, devastandu-le chilii si tot ce mai aveau pe langa ele.Ulterior, aceasta prigoana a mai incetat, dar au inceput concentrarile pentru razboi. Au suferit multe necazuri datorita haiducilor Balta care atacau mereu micile asezari monahale. Intre timp, maicutele fac un paraclis, unde zilnic inalta rugaciuni fierbinti catre Dumnezeu si Maica Domnului, sngura nadejde si mangaiere a lor.

Se ridica intrebarea ce fel de manastire sa se intemeieze aici, de calugari sau de maici, caci pozitia pentru un viitor schit era favorabila si locul foarte frumos. Conditiile de viata erau destul de grele, caci se muncea mult intr-o atmosfera de incordare datorita deselor controale din partea autoritatilor care nu adminteau sub nici o forma ideea statorniciei unui asezamant calugaresc. Se lucra intens la pregatirea materialului lemnos pentru o noua biserica. Monahul Partenie fiind intrebat pentru ce se mai ostenesc atat cand vad ca cei din jur pun atatea piedici, a raspuns: daca voi muri eu intai, aici se va face schit de maici, iar daca va muri maica Silvestra se va face schit de calugari. In prima zi de Pasti a anului 1947, monahul Partenie Cojocaru a pelcat la Domnul. Parintele Isidor pleaca la Slatioara si atunci s-a hotarat sa se infiinteze aici o manastire de maici. Maicile mai cumpara teren de la Vasile Hantar din Grumazesti, N. Pavaloaie si de la V. Popovici, intocmindu-se documentele necesare prin Judecatoria Targu Neamt, ajutate de avocatul Roban si Mihai Cojocaru din Grumazesti.

In 1947, maica Epistimia Bors o aduce pe monahia Macaria Samoila, impreuna cu ajutoarea sfintei sale monahia Magdalena Gliga plecate din Manastirea Varatec tot pentru schimbarea calendarului. Maicii Macaria i se incredinteaza raspunderea manastirii ca stareta.

 Perioada 1948-1988

Maica stareta, schimonahia Macaria Samoila, s-a nascut la 26 martie 1900, in comuna Hangu, judetul neamt, a primit la botez numele Maria. Pe masura ce crestea "sporea in intelepciune si har inaintea lui dumnezeu si a oamenilor"(Luca 2, 40). De mic copil s-a remarcat prin frumusetea sa sufleteasca caci era sincera, modesta, foarte cuminte, respectuoasa, iubitoare si harnica. la timpul potrivit glasul lui Dumnezeu a chemat-o spre inaltul sau destin. S-a dovedit vrednica de chemarea cereasca, raspunzand cu inflacarare "iata roaba Domnului". Astfel, tanara Maria, in varsta de numai 13 ani a pornit cu indrazneala pe drumul vietii de inchinare. Toata dragostea pamanteasca a jertifit-o pentru dragostea de Dumnezeu. Pentru majoritatea oamenilor asemenea sacrificii sunt de neconceput, mai ales pentru aceia care sunt "trup".

In cei 37 ani de pastorie duhovniceasca a dorit si a luptat pentru intarirea dragostei evanghelice intre vietuitoarele manastirii. Inima ei era ca un soare de viata datator care raspnadeste imprejur calduroasele si luminoasele raze ale blandetii si smereniei (cat de binefacatoare sunt aceste inimi in mijlocul societatii noastre hartuite si confuze, atat de jalnica in apostazia ei!). Maica stareta macaria aplica metoda Sfantului Pahomie, caruia ingerul Domnului i-a poruncit: " Incalzeste-i pe cei de langa tine cu focul pe care Dumnezeu il aprinde in tine". a ramas neuitata in inimile ucenicelor sfintiei sale pentru ca a fost o iubitoare si lucratoare a celei mai inalte virtuti calugaresti - smerita cugetare.

 Constructia celei de-a doua biserici

Cu nadejdea in ajutorul lui Dumnezeu si al Maicii Domnului si cu blagoslovenia IPS Mitropolit Glicherie, intregul sobor al Manastirii "Braditel", sub conducerea maicii stareta Macaria, in primavara anului 1948 pun temelie de biserica. Cu o aprobare partiala zidesc peretii din lemn, dar cand ajung la acoperis, li se interzice continuarea lucrarii; maicile sunt nevoite sa faca un acoperis din dranita ca pentru o casa, fara turnuri cu sfinte cruci, asa incat constructia avea aspectul unei locuinte mai spatioase. Conditiile materiale erau foarte grele, pe drumul spre manastire nu se putea circula cu masina, ci numai cu caruta, iar bratele de munca erau putine.

In anul 1956, sub talpa de lemn carbonizata, s-a turnat temelie din beton si in anul 1958, lasandu-se peretii din lemn s-au ridicat pereti din chirpici nears, facuti din pamant si paie, inlocuind si acoperisul cu tabla; s-au mai facut si unele modificari dand mai clar forma Sfantului Altar si stranilor. Cimentuita frumos pe dinafara, Biserica ia aspect atragator, maicile bucurandu-se de ea multa vreme.

Cu darul lui Dumnezeu se adunasera acum aproape 100 de maicute. Dragostea catre Dumnezeu era acel magnet care atragea sufletele si le pastra comuniunea duhului sub ascultarea indrumatorilor duhovnicesti: maica stareta Macaria si parintele arhimandrit Nifon Marinache - duhovnicul intregului sobor. Se incep pregatirile pentru o noua reparatie, avand ca ideal construirea unei biserici cu temelie de piatra si zid de caramida. Pararlel cu acest tel se veghea la progresul duhovnicesc al monahiilor.

Parintele arhimandrit Nifon Marinache, duhovnicul manastirii in perioada 1955-1985

S-a nascut pe 6 ianuarie 1916, in comuna Malu judetul Ialomita. La frageda varsta de 16 ani, a imbratisat viata calugareasca, impreuna cu fratele sau PS Meftodie, fiind ucenici ai prea cuviosului parinte arhimandrit Gherontie, la micul schit din Calarasi.

La numai 19 ani parintele Nifon primeste Sfanta Schima, si nu mult dupa aceasta pleaca in armata. Dupa eliberare, s-a retras la marasti - loc pustnicesc din Munctii Vrancei unde a vietuit pana in 1947. Prigoana din 1-2 februarie 1952 l-a gasit in manastirea Slatioara, cand a fost arestat.Dupa cateva luni de detentie la Falticeni, a fost deportat fara nici un dosar de judecata, la inchisoarea pentru detinuti politici de la Poarta Alba. Dupa doi ani de suferinte mucenicesti, a revenit in Manastirea Slatioara, starea de sanatate fiindu-i mult afectata.

In 1955, parintele Nifon a fost numit duhovnic la toate manastirile de maici existente atunci (Manastirea Braditel-Suceva, Manastirea Dobru-Neamt, Manastirea Braditel-Neamt). Sfintia sa a condus lucrarile de constructie cu multa pricepere si devotament la manastirea noastra, timp de 30 de ani dupa care s-a retras la Manastirea Slatioara, implinind venerabila varsta de 70 de ani."

sursa: "Istoricul Manastirii Braditel - Neamt si minunile Maicii Domnului savarsite in acest sfant lacas", tiparit cu binecuvantarea I.P.S. Vlasie Mogarzan - Arhiepiscop si Mitropolit al Bisericii Ortodoxe Romane de Rasarit, 1999