► Destinaţia: Mormântul poetei Veronica Micle, marea iubire a lui Eminescu

► Localizare: sat Varatic, comuna Agapia, judeţul Neamţ, cod 617013, N - 47.13979, E - 26.26800, alt. 515 m

► Repere: la 150 m, lângă Biserica "Naşterea Sf. Ioan Botezătorul", în micul cimitir de altădată, accesul făcându-se pe o potecă din stânga parcării plecând din faţa mănăstirii Varatic

► Căi de acces:

a) venind de la Piatra Neamţ - pe DN 15 C, Dobreni - Bodeşti - Bălţăteşti  - Valea Seacă - DJ 155 E - Văratic (aprox 40 km)

b) venind de la Târgul Neamţ - pe DN 15 - se face la dreapta - 3 km - Agapia apoi în stanga - pe podul de peste parâul Almaş (cu 500 m înainte de a ajunge la mănăstirea Agapia) se poate ajunge la Varatic pe un drum forestier (4 km) deosebit de pitoresc deoarece traverseză două arii protejate: Pădurea de argint (2,4 ha) şi Codrii de aramă de pe dealul Filiorului (9,4 ha- gorun) 

c) venind de la Targul Neamţ - se face la dreata către Agapia apoi dupa aprox. 2 km la stânga către Filioara drum ce se intersectează cu cel ce vine de la Valea Seacă - apoi la dreapta către Varatic

► Note: semnal de telefonie mobila - Da, parcare la mănăstire - Da, cazare - Da - la mănăstire si pensiunile din zonă, calitatea drumului - foarte bună (P. Neamţ - Tg. Neamţ), nerecomandat drumul de la Filioara către Varatic ( CJ Neamţ a promis că în 2010 va fi adus la o stare bună), o concentraţie mare de locuri de cazare pentru  toate gusturile (cred că cea mai mare din judeţul Neamţ în zona Agapia - Filioara - Văratic), foarte foarte multe flori în satul mănăstiresc (să nu vă uitaţi aparatul foto acasă).

Drumul forestier (var. b) este, în mare parte, destul de bun, asfaltat dar cu mici alunecări de teren, în special în apropiere de Văratic (atenţie maşini joase) . Pe acest drum există posibilitatea de a campa, face un grătar, flori frumoase primăvara-vara, vederi panoramice, fragi, mure, ciuperci, muguri de brad (pentru amatori), izvoare de apă, aer curat şi multă linişte. Acest drum l-am parcurs de cel putin 2 ori pe an în perioada 2006-2009.

 ► Date de contact: mănăstirea Văratic - 0233.244 616

► Obiective turistice vecine: mănăstirea Varatic, biserica "Naşterea Sf. Ioan Botezătorul" - 1844, ctitorie Elena Lazu, mănăstirea Agapia, Codrii de Aramă, Pădurea de Argint, obiectivele din oraşul Targul Neamţ la aprox 10 km inclusiv casa memorială Veronica Micle situată în apropiere de spitalul vechi şi muzeul de istorie, pe partea stângă a drumului ce duce la Cetatea Neamţului

► Galerie foto: 05.07.2009

► Destinaţia: Mănăstirea ortodoxă de maici de la Agapia

► Hram: Sf. Arh. Mihai şi Gavril

► Localizare: sat Agapia-mănăstire, comuna Agapia, judeţul Neamt, cod 617010

► Contact: 0233.244 736, 0233.244 618

► Căi de acces: Plecând din Piatra Neamţ - pe DN15C - Dobreni - Bodeşti - Oşlobeni - Crăcăoani - Bălţăteşti - Săcăluşeşti - la stg. Agapia

► Lista monumentelor istorice 2004: nr. 294, cod Nt-II-a-A-10627

► Datare: sec XVII- XIX

► Obiective turistice vecine: muzeul mănăstirii, mănăstirea  Agapia Veche (Agapia din Deal), casa memoriala Alexandru Vlahuţă de la Agapia, mănăstirea Varatic, Biserica "Schimbarea la Faţă" - 1844 - Văratic, mormântul Veronicăi Micle de la Varatic, Căminul de bătrâne "Cuvioasa Nazaria" - Varatic, Codrii de Aramă, Codrii de Argint

► Galerie foto: 15.06.2008

► Cazare: alege un hotel, o pensiuni din preajma mănăstirii

► Facilităţi: semnal telefonie mobila, parcare spaţioasă, magazin bisericesc, posibilitatea de cazare, lucrări de artizanat realizate de măicuţe, calitatea drumului - foarte buna P. Neamţ - Tg. Neamţ (covor asfaltic 2009)

► Scurtă descriere a mănăstirii Agapia: "Mănăstirea Agapia este formată din mănăstirea propriu-zisă şi satul ce o înconjoară - este una din cele mai mari aşezări monahale din România. Îniţial locuită de călugări, Agapia este populată din 1803 de maici, al căror număr se apropie azi de 400.

Cel ma vechi aşezământ monahală de pe aceste locuri a fost un schit, situat la 2 km depărtare de actuala mănăstire, în munte. Potrivit tradiţiei el a fost întemeiat în veacul al XIV-lea de Agapie, un călugăr de la Mănăstirea Neamţ, retras în sihăstrie aici, împreună cu câţiva ucenici. Cele mai vechi documente care menţioneză acest schit, cunoscut sub numele de Agapia din Deal sau Agapia Veche, datează din secolul al XV-lea.

Schitul de la Agapia din Deal a devenit neîncăpător pentru obştea monahală în continuă creştere, ceea ce a determinat, la începutul sec. al XVII-lea strămutarea majorităţii căluărilor împreună cu gospodăria şi anexele, în vale, pe locul actualei mănăstiri.  Biserica noului aşezământ, numit Agapia din Vale, cu hramul Sfinţilor Arhangheli Mihai şi Gavril, a fost construită între 1642-1644, de hatmanul Gavril Coci, fratele lui Vasile Lupu, domnul Moldovei, şi de soţia sa Liliana Cneahina, şi sfinţită în anul 1647. Ctitorii au înzestrat mănăstirea nou zidită cu iconostas, diferite obiecte necesare cultului şi moşii.

Incendiată şi grav avariată în timpul Eteriei (1821), Agapia din Vale a fost reparată în 1823, prin grija stareţei Elisabeta, sora Mitropolitului, Veniamin Costachi. Importante lucrări de construcţie, care au modificat aspectul bisericii lui Gavril Coci, au fost întreprinse între 1858-1862, în vremea stareţei Tavefta Ursache; cu aceeişi ocazie, biserica şi iconostasul au fost pictate de Nicolae Grigorescu.   

Noi reparaţii au fost necesare după incendiul din 1903. Biserica a fost restaurată în deceniul al şaptelea al secolului al XX-lea, iar între anii 1996-2004, s-au efectuat ample lucrări de consolidare ale bisericii - catedrale şi chiliilor precum şi lucrări de restaurare a picturii.

Arhitectura bisericii prezenta iniţial un plan triconic, compartimentat în altar, naos, pronaos şi un exonartex îngust. Cu ocazia reparaţiilor din secolul al XIX-lea, s-a înlăturat peretele dintre naos şi pronaos, marcat acum de o arcadă, precum şi cel dintre pronaos şi exonartex, înlocuit de trei arcade sprijinite pe coloane, adăugandu-se în vest o încăpere spaţioasă, supraetajată de o veşmântărie care a preluat rolul exonartexului. Tot acum s-a adăugat proscomidiarul şi s-a înălţat diaconiconul la nivelul întregii bisericii. Deasupra naosului se înalţă turla zveltă, aşezată pe o boltă moldovenească (sistem de arce piezişe, sprijinite pe pandativi). Decorul arhitectural actual, în stil neoclasic, este format din arcade semicirculare false, sprijinite pe pilaştri canelaţi simulaţi în tencuială, realizat cu ocazia reparaţiilor de la mijlocul  secolului al XIX-lea.

Pictura, executată de Nicolae Grigorescu în ulei, în periaoda 1859-1861, reprezintă o culme a artei religioase româneşti din veacul al XIX-lea. Programul ansamblului este concentrat, fiind compus din câteva teme esenţiale pentru iconaografia unei biserici ortodoxe: Isus Pantocrator cu apostolii, prooroci şi evenghelişti în turlă; Maica Domnului cu Pruncul, Dumnezeu Tatăl, îngeri şi sfinţi ierarhi în altar; Naştere şi Învierea Domnului în naos, deasupra absidelor laterale, glorificări ale lui Isus şi Maicii Domnului cu Puncul în semicalotele absidelor laterale, Binecuvântarea pruncilor, Rugăciunea din grădina Ghetsimani, Drumul crucii şi Punerea în mormânt, Intrarea în Ierusalim în naos şi pronaos ; Sfânta Treime, Dumnezeu creând cerul şi pământul, Dumnezeu despărţind lumina de întuneric în calotele pronaosului; sfinţii militari, mucenici şi muceniţe, sfinţii cuvioşi şi cuvioase, în registrul inferior din naos şi pronaos. Nicolae Grigorescu şi-a depăşit contemporanii, ancoraţi în academism, realizând la Agapia portrete şi peisaje pline de viaţă, armonie şi sănătate. Artistul şi-a căutat uneori modelele în pictura Renaşterii şi barocului, inspirându-se din operele lui Rafael, Tizian sau Rembrand. Icoana Cina cea de Taină are ca model celebra compoziţie a lui Leonardo da Vinci. Icoana Sfântului prooroc Daniil, din nord, este autoportretul tânărului Grigorescu. Aici poate fi admirată una dintre cele mai vechi icoane din ţară, înfăţisând pe Maica Domnului cu Pruncul, operă artistică de autentică tradiţie bizantină."

 Sursa pentru descriere obiectiv: broşură vândută de mănăstire, editată de arh. Adrian Marinel, DTP- Gheorghe Koosch

 - Destinatie: Manastirea Braditel

- Religie: ortodox de rit vechi

- Manastire: maici

- Adresa: sat Bodesti, comuna Bodesti, judetul Neamt, cod 617070 

- Hram: Acoperamantul Maicii Domnului

- Acces: Piatra Neamt-Garcina-Dobreni-Bodesti

- Galerie foto: 12 octombrie 2008

- Scurt istoric: " Numele sau deriva de la omonimul culmii pe care este amplasata la o altituine de 578 m, culme ce separa cele doua depresiuni subcarpatice: a Ozanei la nord si a Cracaului la sud. Asezata intr-o minunata poiana, inconjurata de padure de fag, prezinta mai degraba asemanarea unei cetati ce a cautat loc de aparare si refugiu.

Posibilitatile cele mai bune de acces la maanstire le ofera drumul ce se desprinde din centrul comunei Bodesti, traverseaza raul Cracau si se angajeaza intr-un urcus lent pe versantul stang al vaii pana in cumpana. De aici el se orienteaza spre NV pana la manastire. Drumul masoara o lungime de 10 km; este pietruit si poate fi folosit de automobilisti.

Un alt drum se desprinde din partea centrala a satului Oslobeni, acesta fiind ma scurt (5.5 km), dar nu poate fi folosit decat pentru carute si ca drum de picior. Exista si posibilitatea de acces dinspre partea nordica, din localitatile legate de orasul Targul Neamt, de comunele: Ghindaoani, Grumazesti si satul Tolici. Toate aceste drumuri nu pot fi folosite decat pentru carute si ca drum de picior.

Manastirea Braditel a fost intemeiata in anul 1927, cand in urma introducerii calendarului gregorian in uzul bisericesc in anul 1924 de catre Patriarhia Romana, multi preoti, calugari si calugarite au fost nevoite sa-si paraseasca manastirea de metanie si sa se retraga in pustie. Fiind unul din lacasurile de cult cu un trecut foarte zbuciumat, el pastreaza invataturile Sfintei Scripturi si Sfanta Traditie intemeiata pe propovaduirea Sfintillor Apostoli si a sfintilor parinti de la cele 7 Sinoade Ecumenice.

Istoria manastirii Braditel Neamt a mers paralel cu cea a Bisericii Ortodoxe Romane de Rasarit. Periodizarea ei se poate face din doua puncte de vedere, dupa felul lucrarii:

1. cea a zidirii Bisericii vazute in care s-au conturat trei perioade: 1927-1947, 1948-1988, 1989-astazi

si

2. cea a zidirii Bisericii nevazute in care se urmareste latura duhovniceasca a vietii: 1927-1968 - viata de sine, 1969-astazi - viata de obste.

 Perioada 1927-1947

Detinem de la Schimonahia Silvestra Papara cateva date despre inceputul formarii acestui sfant lacas.

Aristide Caradja, mare proprietar de pamanturi in tinutul Neamtului, a vandur una din mosii inginerului de cadastru Ivancianu din Bucuresti. Acesta a infiintat doua asociatii de terenuri: Asociatia C. Bratianu si Asociatia Aslau. Inginerul Ivancianu a publicat punerea in vanzare a terenului impadurit si a poienii pe care se afla astazi manastirea. Poiana Braditel a fost cumparata de fratii Chelaru din Cracaoani, iar de la ei au cumparat terenul monahii Teodora Falcineanu si Partenie Cojocaru din schitul Procrov din Neamt. Ulterior, s-au mai salasluit aicii monahul Isidor Pantelimon din Dragusenii Suceava, ca si monahiile Eliseea Falcineanu din Manastirea Agapia veche Neamt si Epistimia Bors din Manastirea Razboieni Neamt cu sapte ucenice ale ei, toti plecati din manastiri din cauza schimbarii calendarului. In anul 1927, s-a inceput constructia unei bisericute din "cheutori" (barne de lemn bine imbinate), captusita cu scanduri prin interior si pictata, unde este acum Sfanta Cruce  in curtea Manastirii. Bisericuta s-a terminat de construit in anul 1930, si dupa numai 6 ani a fost daramata de impotrivitorii dreptei credinte, iar autoritatile au facut presiuni asupra calugarilor. Monahii Partneie Cojocaru si Epistimia Bors, pe numele carora erau intocmite actele de proprietate, au fost chemati la Brasov pentru cercetare, iar monahii Teodor si Eliseea Falcineanu se retrag in locul natal.

Intre anii 1936-1941, cei ramasi au avut mult de suferit din cauza autoritatilro, mai ale monahul Partenie, care luase misiunea de padurar ca sa poata ramane aici, si monahiile Epistimia Bors si Silvestra Papara. Erau mereu amenintati si batjocoriti, asupritorii lor defaimand viata monahala, ducandu-i din post in post, chemandu-i foarte des la Curtea Martiala, devastandu-le chilii si tot ce mai aveau pe langa ele.Ulterior, aceasta prigoana a mai incetat, dar au inceput concentrarile pentru razboi. Au suferit multe necazuri datorita haiducilor Balta care atacau mereu micile asezari monahale. Intre timp, maicutele fac un paraclis, unde zilnic inalta rugaciuni fierbinti catre Dumnezeu si Maica Domnului, sngura nadejde si mangaiere a lor.

Se ridica intrebarea ce fel de manastire sa se intemeieze aici, de calugari sau de maici, caci pozitia pentru un viitor schit era favorabila si locul foarte frumos. Conditiile de viata erau destul de grele, caci se muncea mult intr-o atmosfera de incordare datorita deselor controale din partea autoritatilor care nu adminteau sub nici o forma ideea statorniciei unui asezamant calugaresc. Se lucra intens la pregatirea materialului lemnos pentru o noua biserica. Monahul Partenie fiind intrebat pentru ce se mai ostenesc atat cand vad ca cei din jur pun atatea piedici, a raspuns: daca voi muri eu intai, aici se va face schit de maici, iar daca va muri maica Silvestra se va face schit de calugari. In prima zi de Pasti a anului 1947, monahul Partenie Cojocaru a pelcat la Domnul. Parintele Isidor pleaca la Slatioara si atunci s-a hotarat sa se infiinteze aici o manastire de maici. Maicile mai cumpara teren de la Vasile Hantar din Grumazesti, N. Pavaloaie si de la V. Popovici, intocmindu-se documentele necesare prin Judecatoria Targu Neamt, ajutate de avocatul Roban si Mihai Cojocaru din Grumazesti.

In 1947, maica Epistimia Bors o aduce pe monahia Macaria Samoila, impreuna cu ajutoarea sfintei sale monahia Magdalena Gliga plecate din Manastirea Varatec tot pentru schimbarea calendarului. Maicii Macaria i se incredinteaza raspunderea manastirii ca stareta.

 Perioada 1948-1988

Maica stareta, schimonahia Macaria Samoila, s-a nascut la 26 martie 1900, in comuna Hangu, judetul neamt, a primit la botez numele Maria. Pe masura ce crestea "sporea in intelepciune si har inaintea lui dumnezeu si a oamenilor"(Luca 2, 40). De mic copil s-a remarcat prin frumusetea sa sufleteasca caci era sincera, modesta, foarte cuminte, respectuoasa, iubitoare si harnica. la timpul potrivit glasul lui Dumnezeu a chemat-o spre inaltul sau destin. S-a dovedit vrednica de chemarea cereasca, raspunzand cu inflacarare "iata roaba Domnului". Astfel, tanara Maria, in varsta de numai 13 ani a pornit cu indrazneala pe drumul vietii de inchinare. Toata dragostea pamanteasca a jertifit-o pentru dragostea de Dumnezeu. Pentru majoritatea oamenilor asemenea sacrificii sunt de neconceput, mai ales pentru aceia care sunt "trup".

In cei 37 ani de pastorie duhovniceasca a dorit si a luptat pentru intarirea dragostei evanghelice intre vietuitoarele manastirii. Inima ei era ca un soare de viata datator care raspnadeste imprejur calduroasele si luminoasele raze ale blandetii si smereniei (cat de binefacatoare sunt aceste inimi in mijlocul societatii noastre hartuite si confuze, atat de jalnica in apostazia ei!). Maica stareta macaria aplica metoda Sfantului Pahomie, caruia ingerul Domnului i-a poruncit: " Incalzeste-i pe cei de langa tine cu focul pe care Dumnezeu il aprinde in tine". a ramas neuitata in inimile ucenicelor sfintiei sale pentru ca a fost o iubitoare si lucratoare a celei mai inalte virtuti calugaresti - smerita cugetare.

 Constructia celei de-a doua biserici

Cu nadejdea in ajutorul lui Dumnezeu si al Maicii Domnului si cu blagoslovenia IPS Mitropolit Glicherie, intregul sobor al Manastirii "Braditel", sub conducerea maicii stareta Macaria, in primavara anului 1948 pun temelie de biserica. Cu o aprobare partiala zidesc peretii din lemn, dar cand ajung la acoperis, li se interzice continuarea lucrarii; maicile sunt nevoite sa faca un acoperis din dranita ca pentru o casa, fara turnuri cu sfinte cruci, asa incat constructia avea aspectul unei locuinte mai spatioase. Conditiile materiale erau foarte grele, pe drumul spre manastire nu se putea circula cu masina, ci numai cu caruta, iar bratele de munca erau putine.

In anul 1956, sub talpa de lemn carbonizata, s-a turnat temelie din beton si in anul 1958, lasandu-se peretii din lemn s-au ridicat pereti din chirpici nears, facuti din pamant si paie, inlocuind si acoperisul cu tabla; s-au mai facut si unele modificari dand mai clar forma Sfantului Altar si stranilor. Cimentuita frumos pe dinafara, Biserica ia aspect atragator, maicile bucurandu-se de ea multa vreme.

Cu darul lui Dumnezeu se adunasera acum aproape 100 de maicute. Dragostea catre Dumnezeu era acel magnet care atragea sufletele si le pastra comuniunea duhului sub ascultarea indrumatorilor duhovnicesti: maica stareta Macaria si parintele arhimandrit Nifon Marinache - duhovnicul intregului sobor. Se incep pregatirile pentru o noua reparatie, avand ca ideal construirea unei biserici cu temelie de piatra si zid de caramida. Pararlel cu acest tel se veghea la progresul duhovnicesc al monahiilor.

Parintele arhimandrit Nifon Marinache, duhovnicul manastirii in perioada 1955-1985

S-a nascut pe 6 ianuarie 1916, in comuna Malu judetul Ialomita. La frageda varsta de 16 ani, a imbratisat viata calugareasca, impreuna cu fratele sau PS Meftodie, fiind ucenici ai prea cuviosului parinte arhimandrit Gherontie, la micul schit din Calarasi.

La numai 19 ani parintele Nifon primeste Sfanta Schima, si nu mult dupa aceasta pleaca in armata. Dupa eliberare, s-a retras la marasti - loc pustnicesc din Munctii Vrancei unde a vietuit pana in 1947. Prigoana din 1-2 februarie 1952 l-a gasit in manastirea Slatioara, cand a fost arestat.Dupa cateva luni de detentie la Falticeni, a fost deportat fara nici un dosar de judecata, la inchisoarea pentru detinuti politici de la Poarta Alba. Dupa doi ani de suferinte mucenicesti, a revenit in Manastirea Slatioara, starea de sanatate fiindu-i mult afectata.

In 1955, parintele Nifon a fost numit duhovnic la toate manastirile de maici existente atunci (Manastirea Braditel-Suceva, Manastirea Dobru-Neamt, Manastirea Braditel-Neamt). Sfintia sa a condus lucrarile de constructie cu multa pricepere si devotament la manastirea noastra, timp de 30 de ani dupa care s-a retras la Manastirea Slatioara, implinind venerabila varsta de 70 de ani."

sursa: "Istoricul Manastirii Braditel - Neamt si minunile Maicii Domnului savarsite in acest sfant lacas", tiparit cu binecuvantarea I.P.S. Vlasie Mogarzan - Arhiepiscop si Mitropolit al Bisericii Ortodoxe Romane de Rasarit, 1999

- Destinatie: Manastirea Bistrita

- Religie: ortodoxa

- Manastire: calugari

- Adresa: sat Bistrita, comuna Alexandru cel Bun, judetul Neamt, cod 617508

- Hram: Adormirea Maicii Domnului

- Lista monumentelor istorice: nr. 225, cod NT-II-10593

- Datare: sec. XIV-XIX  

- Complex: Biserica "Adormirii Maici Domnului" (1554), Paraclisul "Sf. Ioan cel Nou" (1498), Paraclisul "Sf. Nicolae" (sec. XVI), Casa Petru Rares (sec. XVI), Staretie (sec. XVIII), Ruine case domnesti (sec. XV), Turn clopotnita (1498), Turn de intrare (sec. XVI), Zid de incinta (sec. XVIII)

- Acces: Piatra Neamt - 8km - Bistrita

- Galerie foto: 26 septembrie 2009

- Scurt istoric: Manastirea Bistrita este una din cele mai vechi si mai importante ctitorii musatine din Moldova. De-a lungul timpului a avut un important rol spiritual, cultural si istoric. Asezata in partea de apus a orasului Piatra Neamt, la 7 km departare, pe valea ingusta a unui parau de munte, adapostita de jur-imprejur de culmi bogate in livezi, fanete si paduri, manastirea bistrita se impune ca o adevarata cetate strabuna, de profunda traire ortodoxa si afirmare nationala.

In partea de rasarit, se inalta dealul Cetatuia, imbracat in paduri de stejar si molid. In partea de apus, strajuieste platoul lui Petru Rares si muntele Simion, locuit de calugarii sihastri inca din secolul al XIV-lea. La nord, sta de veghe obcina Ciprianei. Sprea miaza-zi, se astern casele albe si primitoare ale taranilor din satul bistrita. Iar in mijloc, intre padurile si sate, isi ridica in tihna fruntea catre cer biserica voievodala a manastirii Bistrita.

Primul ctitor al acestei manastiri este considerat, dupa traditie, petru I Musat. Se crede ca el ar fi durat aici un schit de lemn, pe locul actualei biserici ,, prin osardia ieromonahului Pafnutie, a ucenicului sau, monahul leontie si a popii Ion Barata".

Adevaratul ctitor al manastirii Bistrita este insa marele voievod Alexandru cel Bun, fiul lui Roman Musat si al Anastasiei Doamna. In locul vechii bisericii de lemn, Alexandru cel Bun zideste, in anul 1402, o impunatoare biserica de piatra, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, pe care si-o alege locas de vesnica odihna pentru el si familia sa. Odata cu biserica zideste chilii pentru calugari, un turn clopotnita si o casa domneasca, ale caror ruini se vad pana astazi. In urma sapaturilor arheologie din ultimii ani, s-a constatat ca biserica lui alexandru cel Bun avea peste 30 metri lungime si era impartita in pronaos, gropnita, naos si altar, fiind necripola familiei domnitoare.

Prima atestare documentara a manastirii Bistrita este un act emis de Mitropolitul Iosif Nusat, cu acordul lui Alexandru cel Bun, la 7 ianuare 1407.

In anul 1418 sotia ctitorului, Doamna Ana, s-a mutat din viata aceasta si a fost ingropata in biserica. Iar la 1 ianuarie 1432 " s-a stramutat la vesnicele locasuri" voievodul Alexandru cel bun si a fost asezat in gropnita, alaturi de mormantul sotiei sale.

In anul 1498, Stefan cel mare, nepotul ctitorului, zidi la manastirea bistrita o frumoasa clopotnita, prevazuta la etaj cu un mic paraclis domnesc inchinat Sfantului Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, protectorul Moldovei.

Marele voievod doneaza manastirii Bistrita si doua clopote - primul de circa 200 kg iar al doilea de aprox. 800 kg este obiect de valoare nationala.Clopotele au fost turnate de mesterii marelui voievod la manastire, din bron si argint, purtand la mijloc stema Moldovei.

Ambele clopote au sunat aproape cinci veacuri, si la bine si la rau, chemand poporul atat la rugaciune cat si la apararea tarii. Clopotul din anul 1494, fiind putin defect, se apstreaza la colectia de obiecte bisericesti din manastire. In schimb clopotul din 1491 isi revarsa si astazi, cu aceiasi vigoare, sunetul de argint, mentinand fiorul evlaviei strabune.

manastirea Bistrita si-a continuat firul istoriei in tihna si liniste pana in toamna anului

1538, cand sultanul Soliman Magnificul, in fruntea unei armate de 150.000 iniceri, a invadat tara Moldovei, ajutat de tatari si poloni. Petru Rares, fiind parasit de boieri si vazand ca nu va putea face fata puhoiului de dusmani, este silit sa apuce calea pribegiei. In drum spre cetatea Ciceu din Transilvania, poposeste o noapte la manastirea Bistrita si cere ajutorul lui Dumnezeu si rugaciune parintilor calugari.Apoi, vazandu-se impresurat de turci, se strecoara in zorii zilei de 18 septembrie pe o poarta dosnica, se furizeaza prin cordonul turcesc si urca platoul de alaturi.

Despre toate acestea povesteste insusi voievodul Petru Rares, la intoarcerea sa pe scaunul Moldovei, in actul de danie al satului Mojesti-Covurlui, catre Manastirea Bistrita.

Astefl, Petru Rares, este al treilea ctitor al manastirii Bistrita. In anii 1541-1546, el reface integral zidul de incinta si turnul de la intrare, prevazut cu un mic paraclis inchinat Sfantului Ierarh Nicolae, alaturi de turnul lui Alexandru cel bun, daramat de tunurile turcilor ca act de razbunare. Zideste o noua casa domneasca, in partea de vest, langa ruinele casei domnesti a primului ctitor, pe care o impodobeste cu fresca; adauga un corp de chilii pentru calugari, in partea de sud-vest, extinde paraclisul lui Stefan cel Mare din clopotnita, prin constructia unei nave sprijinita pe arcuri de zis si reinoieste din temelie biserica pe care o infrumuseteaza si pedinauntru si pe din afara.

Al patrulea ctitor innoitor al manastirii Bistrita este voievodul Alexandru Lapusneanu. El a zidit intreaga biserica, dupa cum reiese din inscriptia fixata in peretele de sud.

O data importanta in trecutul istoric al manastirii Bistrita este anul 1677, cand doamna Safta, sotia voievodului Gheorghe Stefan, descendenta din familia lui Alexandru cel Bun, inchina manastirea Sfantului Mormant, prin intermediul Patriarhului Dositei al ierusalimului.

In secolul al XVIII-lea manastirea Bistrita a trait o perioada de decadenta. Numeroase obiecte, manuscrise si odoare sunt instrainate. Chiliile, biserica si mai ales casa domneasca ajung in stare de paragina, personalul se imputineaza iar biserica isi pierde mult din rolul ei cultural si spiritual de altadata.

In anul 1776, iacob arhimandritul, egumenul manastirii Bistrita, innoieste zidul de incinta, iar in 1792 se construieste o casa cu etaj - actala staretie - pe ruinele casei domnesti a lui Petru Rares.

Prima jumatate a secolului al XIX-lea a fost si mai vitrega cu manastirea Bistrita. Dupa unele mici lucrari de consolidare din anii 1804 si 1814, s-a abatut asupra manastirii furtunarascoalei eteriste. calugarii s-au ascuns in padure cu o parte din odoare, iar in incinta si chair in biserica s-au dat adevarate lupte intre turci si greci. Atunci s-au pierdut obiecte vechi pretioase si au fost devastate mormintele ctitorilor. In traditia locului se vorbeste si de un incendiu provocat in timpul luptelor, care ar fi compromis, mai ales, fresca din camera mormintelor.

In timpul primului razboi mondial (1916-1919), staretia manastirii Bistrita a fost transformata in spital de raniti. peste 800 de ostasi au fost ingrijiti aici, bucurandu-se de sprijin moral si material din partea personalului manastirii.

Intre 1919-1925,manastirea a adapostit un orfelinat de copii. cateva sute de copii ramasi fara parinti in timpul razboaielor au fost crescuti, ingrijiti si educati in acest orfelinat, acordandu-li-se gratuit masa, imbracaminte, adapost si scoala cu aceiasi grija parinteasca.

Astazi, prin lucrarile de restaurare efectuate prin grija Statului, manastirii Bistrita reintra definitiv in patrimoniul nostru national si bisericesc, ca un strabun locas de inchinare, de cultura si de simtire romaneasca.

 Arhitectura:

Biserica este o adevarata catedrala musatina, asemanatoare cu bisericile manastirilor de la Probota si Slatina. Ea pastreaza, in chip fidel, stilul clasic moldovenesc. Constructia masiva de piatra si caramida, lunga de 45 metri, lata de 12 metri, inalta de 38 metri, biserica este de plan triconc, cu o singura turla pe naos. Noua contraforti puternici dau mai multa rezistenta zidurilor de ocnite, ornate cu fresca decorativa din secolul al XV-lea, recent descoperita. Pe fatada sudica se afla insciptia bisericii si stema Moldovei, ambele puse de Alexandru Lapusneanu in anul 1554. Pe fatada de vest, s-a scos recent de sub tencuiala icoana hramului, Adormirea Maicii Domnului, fresca din secolul al XVI-lea. In rest fatada este tencuita. Turla de forma octogonala, se sprijina pe trei randuri de baze stelate, prevazute cu ocnite. Ocnite decorate, cu fresca de epoca, se vad si sub cornisa turlei. Toate acestea dau bisericii armonie si frumusete, puse in lumina si de farmecul naturii inconjuratoare.

Intrarea in biserica se face pe doua usi laterale, prevazute cu ancadramente de piatra de factura gotica. Interiorul pastreaza imparteala clasica in cele cinci incaperi: pridvor inchis, pronaos, gropnita, naos si altar. Atat pridvorul cat si pronaosul sunt luminate de cate patru ferestre mari, cu ancadramente si profile ornamentale gotice. Bolta pridvorului este formata din doua calote sferice, sprijinte pe arce in consola, pandativi si arce piezise moldovenesti.Sapaturile arheologice din anul 1975 dovedesc ca biserica lui Alexandru cel Bun nu avea pridvor.

Din pridvor se intra in pronaos pe o usa incadrata de un portal gotic impunator, terminat sus in arc frant, iar la baza impodobit cu motive ornamentale locale. Pronaosul, destul de incapator, este prevazut deasupra cu doua calote sferice, dispuse longitudinal, care se sprijina pe arce in consola si pandatici.Calotele sunt separate de un arc de zid transversal, sustinut de doi pilastri din piatra cioplita.

Sursa: Ierodiacon Ioanichie Balan, "Manastirea Bistrita", Mitropolia Moldovei si Sucevei, 1977

- Destinatia: Manastirea Petru Voda

- Localizare: sat Petru Voda, comuna Poiana Teiului, judetul Neamt, cod 617346

- Telefon: + (40) 233 25 70 03

- Altitudine: 822 m

- Pozitie geografica: N – 47.17852, E – 25.96402

- Religia: ortodoxa

- Staret: Protos. Iustin Parvu

- Hram: Sf. Arh. Mihai si Gavril (8 noiembrie)

- Datare: 1991

- Cai de acces: Piatra Neamt – Bicaz - Poiana Teiului

- Galerie foto: 23 august 2009

- Scurt istoric:  Traditiile marturisesc ca viata monahala in aceste tinuturi a existat din cele mai vechi timpuri. In sec. al XVI-lea existau in preajma Ceahlaului numeroase sihastrii, printre care si Sihastria de la Calugareni. Aici, intr-o noapte de septembrie a anului 1538, a poposit Petru Rares, fiul lui Stefan cel Mare, alungat de pe tron de catre turci si tradat de boieri, intalnit niste sihastri, care dup ace l-au “omenit crestineste”, l-au binecuvantat si i-au povestit ca va ajunge din nou domn al Moldovei.

Dupa ce se va intoarce in a doua sa domnie (1541-1546), Petru Rares va construi pentru binefacatorii lui de la “Sihastria Calugarilor” o biserica din lemn, cu hramul “Buna Vestire”, ce a dainuit peste trei secole, pana in preajma reformei lui Cuza, cand ultimii calugari se retrag la Manastirea Neamt, iar biserica este coborata din munte si asezata in satul Largu, functionand pana azi ca biserica de parohie.

Tot in aceasta zona si-au gasit refugiul multi romani ortodoxi din Ardeal, care erau persecutati de gruparile radicale catolice si protestante din imperiul Habsburgic. In secolul al XVII-lea, sate intregi , in frunte cu preotii lor, vor trece muntii in Moldova pentru a scapa de persecutiile religioase. Aici isi vor construi biserici, ducandu-si mai departe viata religioasa impreuna cu fratii moldoveni. Asa este cazul bisericii din satul Petru Voda construita pe la 1780 de catre calugarul Mitrofan.

Avand in vedere aceasta intensa viata duhovniceasca ce s-a trait pe aceste locuri de-a lungul istoriei, Protos. Iustin Parvu a infiintat aici o manastire. Piatra de temelie a manastirii Petru Voda a fost pusa in ziua de 4 mai 1991, cand s-a savarsit slujba de sfintire a locului de catre Pre Sfintitul Calinic Botosaneanul, Episcop vicar al Arhiepiescopiei Iasilor, cu biencuvantarea Inalt Prea Sfintitului Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei.

Astfel, cu ajutorul locutoitorilor din satele invecinate, a fost ridicata biserica din lemn de brad pe fundatie de beton de catre mesterii populari din zona. Apoi s-au construit chiliile, trapeze, clopotnita si celelalte dependinte necesare unei manastiri. Planul Bisericii este trefelat, cu doua abside laterale. Acoperisul urmeaza stilul moldovenesc al bisericilor stefaniene, cu streasina larga si cu partea din spate alungita in semicerc. Peretii interiori si exteriori au fost impodobiti cu picture, de catre pictorul Mihai Gabor din Negresti – Neamt, in tehnica “fresco”, de influenta bizantina. Catapeteasma a fost sculptata in lemn de stejar si apoi aurita.

- Destinatia: Manastirea Durau

- Localizare: Durau, comuna Ceahlau, judetul Neamt, cod postal 617130

- Telefon: 0233-256.674

- Altitudine: 707 m

- Pozitie geografica: N - 46.99756, E – 25.92290

- Religia: ortodoxa

- Hram: Buna Vestire (25 martie)

- Monument istoric: nr. 254, cod NT-II-a-10607

- Datare: sec. XIX-XX

- Cai de acces: Piatra Neamt – Bicaz – de-a lungul lacului Izvorul Muntelui, Piatra Teiului – Ceahlau - Durau

- Repere: in centrul statiunii

- Distante intre principalele localitati si Durau: Ceahlau-sat (6.6 km), Borsec (48 km), Bicaz (61 km), Targul Neamt (65 km), Piatra Neamt (88 km), Vatra Dornei (103 km)

- Foto: 23 august 2009

- Scurt istoric: “Intr-un loc de o unica frumusete, la poalele muntelui sfant al romanilor, Muntele Ceahlau, se inalta ca o marturie de credinta si evlavie Manastirea Durau. Imprumutandu-si numele de la cel mai mare dintre cele trei paraie care o inconjoara, Manastirea Durau isi are inceputurile pierdute in istorie. Despre un schit de la poalele Ceahlaului se stie inca de la anul 1600, cand era amintita si cea care il conducea, maica Mariana, fiica de voievod moldovean si nepoata a lui Vasile Lupu.

Prima atestare certa a Schitului Durau dateaza insa din anul 1779, cand este mentionata ca stareta Maica Nazaria. In acea perioada monahiile de la Durau s-au retras in poiana Varatic, unde au intemeiat Manastirea Varatic, Duraul intrand sub ascultarea Manastirii Hangu, devenind schit de calugari.

Istoria Schitului Duraului va cunoaste o noua etapa odata cu inceperea zidirii noii biserici de piatra, in anul 1830, pe locul celei mai vechi, care era din lemn. Biserica a fost sfintita in anul 1835, asa dupa cum vedem si din pisania de deasupra intrarii, unde sunt amintiti si principalii ei ctitori. “Biserica Buna Vestire a Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu, zidita in zilele Prea Inaltatului Domn Mihai Gr. Sturza Voevod, cu blagoslovirea Prea Sfintitului Mitropolit Veniamin cu ajutorul domnilor ce i-au nastavit Duhul Sfant. Cu osardia Cuviosiei sale parintele Ghervase si a negutatorilor dumnealor frati Gheorghe si Ion Prosie si Vasilie Iliovici 1835.”

Noua biserica a schitului Durau are specificul architectonic al bisericilor din Moldova, din secolul al XIX-lea, cu plan triconic si cu trei turle dispuse deasupra altarului, naosului si pronaosului. Impodobirea cu pictura a noului lacas s-a facut in doua etape. Prima, in 1835, a constat in pictarea pridvorului, in ulei, intr-un stil apropiat de cel neobizantin, de catre trei zugravi, Macarie, Pimen si Ghervasie, ucenici ai Sfantului Paisie de la Neamt.

Altarul, naosul si pronaosul au fost pictate mult mai tarziu, intre 1935 si 1937, de catre pictorul N. Tonitza impreuna cu un grup de ucenici, asa cum rezulta din inscriptia aflata deasupra usii , in pronaos: “Sub Mitropolitul Nicodim, s-a facut picture de catre studentii si diplomatii Academiei de arte frumoase din iasi sub alauza dascalului lor, zugravul N. Tonitza incheiat la 14 septembrie 1937”. Specifica acestei picture este realizarea ei in tehnica encaustica (picture bazata pe ceara).

Catapeteasma bisericii este sculptata in lemn de tei poleit cu aur, fiind pictata la Constantinopol in anul 1835. Stranele din biserica sunt lucrate in lemn de stejar. Trebuie sa amintim si de icoana mare a Maicii Domnului, pictata pe lemn in secolul al XIII-lea si imbracata apoi in argint, icoana cunoscuta ca fiind facatoare de minuni.

Nu departe de biserica se inalta turnul clopotnitei, a carui constructie a inceput imediat dupa terminarea bisericii si care adaposteste paraclisul cu hramul “Schimbarea la Fata”, impodobit din anul 1938 cu picture monahului Varahil Moraru. Acelas zugrav a pictat, cu putini ani in urma, in fresca, bolta clopotnitei. Intre vechile constructii care se afla in imediata apropiere a bisericii manastirii un loc aparte il ocupa Casa “Venianim Costachi”precum si vechea clopotnita din lemn, care dateaza din sec. al XVII-lea, singura care mai aminteste de biserica din lemn a Schitului Durau. Trebuie sa amintim ca in anul 1977 in fostul cimitir al manastirii a existat biserica “Sfanta Sofia”, demolata cu buldozerul, impreuna cu casele monahale care se aflau acolo, din ordinal autoritatilor comuniste.

In cadrul Manastirii Durau functioneaza acum si atelierul “Lumen Dei” unde monahii pricepute in arta iconografica picteaza icoane pe sticla si lemn. Astazi, Manastirea Durau, din 1991 din nou manastire de maici, a devenit un centru de spiritualitate ortodoxa deosebit de important, cu atat mai mult cu cat in imediata ei apropiere se afla Centrul Cultural Pastoral “Sfantul Daniile Sihastru”, loc de promovare a spiritualitatii ortodoxe in lumea crestina. Totodata credinciosii sositi la aceasta manastire pot merge in pelerinaj la manastirea cu hramurile “schimbarea la fata” si “Binecredinciosul Voievod Stefan cel Mare” de pe Muntele Ceahlau, a carei biserica, construita la initiative I.P.S. Mitropolit Daniel, a fost sfintita la 28 august 1993.

Continuare a vechii traditii monastice din zona Ceahlau, Manastirea Durau ofera pelerinilor prilej de rugaciune curate si de reculegere duhovniceasca intr-un spatiu unic, unde traditia se imbina fericit cu contemporaneitatea in acelasi crez, mantuitor, ortodox. “

Sursa: Brosura editata de Mitropolia Moldovei si Bucovinei